Timpul curge, si odata cu acesta, si noi oamenii strabatem noi dimensiuni al esentei noastre - existenta.
Sigur, nu putem intelege complet mereu de ce strabatem oceanul vietii, fie ca mergem in acelasi sens sau in sens opus cu valurile ei, dar apar uneori anumite clipe, care desi par a fi incurcate precum o ghicitoare, ele defapt ne ajuta sa intelegem de ce avem dimensiunile predefinite pentru fiecare alegere luata.
Nu mereu ne vom da seama de ceea ce inseamna ele defapt, dar in acele situatii cand le vom deslusi, orice joc care-l consideram complicat , vom vedea ca era defapt o intrebare retorica.
Concluzia Finala: nimic nu e ceea ce pare a fi
joi, 14 iulie 2011
duminică, 31 octombrie 2010
[D`F] [eddy60] Esenta
Picaturile cele mai dulci sorbite, mereu le vedem ca pe cele memorabile de retinut, fie pentru ceea ce a fost fie pentru razbunare,..
Sunt precum niste poze,oglinzi ale trecutului, ferestre care ne indica timpuri ale unui alt om lasat in urma cu fiecare mic detaliu lasat in urma.
Important nu este ce am aruncat ci ceea ce am pastrat, esenta noastra, ceea ce ne defineste.
CONCLUZIA FINALA: Indiferent de anii care trec, miezul unui pom este acelasi.
Sunt precum niste poze,oglinzi ale trecutului, ferestre care ne indica timpuri ale unui alt om lasat in urma cu fiecare mic detaliu lasat in urma.
Important nu este ce am aruncat ci ceea ce am pastrat, esenta noastra, ceea ce ne defineste.
CONCLUZIA FINALA: Indiferent de anii care trec, miezul unui pom este acelasi.
marți, 19 octombrie 2010
[OFL] [eddy60] Competitia
Orice sistem din care ajungem a fi o rotita are mereu cateva reguli la baza functionarii sale.
Fie ca vorbim de constrangere, ura, implinirile unora sau competitie toate ocupa un loc important in jocurile zilnice castigate direct sau indirect de cei care`si cunosc cartile cel mai bine.
Element cheie pentru dezvoltarea oricarui individ, competitia nu poate fi privita precum ceva pozitiv sau negativ, ea doar angreneaza catre o finalitate fundamental legata fie de scopul urmarit fie de alte intentii mai mult sau mai putin binevoitoare.
Ce e important de inteles este faptul ca nu orice imprejurare ofera o competitie - unele sisteme doar creeaza aceasta aparenta, insa totul se joaca pe un alt teren.
Este un teren care multi dintre candidatii inscrisi in aceasta competitie aparenta sunt din timp scosi din joc.
Probabil singura competitie veritabila este cea data intre realizarile noastre trecute si cele care vor urma.
CONCLUZIA FINALA: In orice competitie exista mereu un castigator si un pierzator atat timp cat stii care sunt jocurile pe care poti sa le si castigi.
Fie ca vorbim de constrangere, ura, implinirile unora sau competitie toate ocupa un loc important in jocurile zilnice castigate direct sau indirect de cei care`si cunosc cartile cel mai bine.
Element cheie pentru dezvoltarea oricarui individ, competitia nu poate fi privita precum ceva pozitiv sau negativ, ea doar angreneaza catre o finalitate fundamental legata fie de scopul urmarit fie de alte intentii mai mult sau mai putin binevoitoare.
Ce e important de inteles este faptul ca nu orice imprejurare ofera o competitie - unele sisteme doar creeaza aceasta aparenta, insa totul se joaca pe un alt teren.
Este un teren care multi dintre candidatii inscrisi in aceasta competitie aparenta sunt din timp scosi din joc.
Probabil singura competitie veritabila este cea data intre realizarile noastre trecute si cele care vor urma.
CONCLUZIA FINALA: In orice competitie exista mereu un castigator si un pierzator atat timp cat stii care sunt jocurile pe care poti sa le si castigi.
joi, 14 octombrie 2010
[J`P] [eddy60] Element /ar
Cand vorbim de sangele care pulseaza in orice economie dand viata diferitelor miscari numai reprezinta pentru nimeni un mister ca avem in vedere banii.
Unii vad in ei doar un mijloc de realizare a unor scopuri, altii il vad ca un adevarat scop. Cert este ca orice individ, printr`o forma sau alta, este legat de acest sistem.
Urmarim foarte multi dintre noi cursul valutar, multi vazand cum anumite monezi fie se intaresc fie se devalorizeaza dar nu intelegem de ce.
Totusi nu trebuie sa credem ca aceste variatii reprezinta doar un element aruncat la intamplare.
Orice actiune are mereu o cauza si un efect, iar cursul valutar nu face exceptie, el exprimand un efect zdrobitor pentru unele persoane prin anumite investitii prost realizate din punct de vedere al timpului sau nerealizate deloc.
Legatura acestuia este vazuta de multi ca fiind stransa cu lumea afacerilor - o conceptie incompleta.
Totul functioneaza precum un organism care daca se imbolnaveste, individul ca intreg sufera, daca moare atunci o reabilitare este destul de dificila.
Sub aceasta metafora avem in vedere diferitele institutii statale care , atunci cand esueaza a functiona in parametri normali, vor aduce discreditarea acestora.
Fie ca nu isi duc la timp anumite sarcini sau uita ceva elementar precum numaratul, incurcand cifra 80 cu 170, efectul va fi acelasi.
Cand un element din lant cedeaza este elementar ca lantul se va rupe , o simpla decizie dintr`un sistem ajungand indirect astfel a aduce schimbari majore altui sistem, precum sistemul monetar.
CONCLUZIA FINALA: Micile fisuri pot aduce cele mai mari dezastre
Unii vad in ei doar un mijloc de realizare a unor scopuri, altii il vad ca un adevarat scop. Cert este ca orice individ, printr`o forma sau alta, este legat de acest sistem.
Urmarim foarte multi dintre noi cursul valutar, multi vazand cum anumite monezi fie se intaresc fie se devalorizeaza dar nu intelegem de ce.
Totusi nu trebuie sa credem ca aceste variatii reprezinta doar un element aruncat la intamplare.
Orice actiune are mereu o cauza si un efect, iar cursul valutar nu face exceptie, el exprimand un efect zdrobitor pentru unele persoane prin anumite investitii prost realizate din punct de vedere al timpului sau nerealizate deloc.
Legatura acestuia este vazuta de multi ca fiind stransa cu lumea afacerilor - o conceptie incompleta.
Totul functioneaza precum un organism care daca se imbolnaveste, individul ca intreg sufera, daca moare atunci o reabilitare este destul de dificila.
Sub aceasta metafora avem in vedere diferitele institutii statale care , atunci cand esueaza a functiona in parametri normali, vor aduce discreditarea acestora.
Fie ca nu isi duc la timp anumite sarcini sau uita ceva elementar precum numaratul, incurcand cifra 80 cu 170, efectul va fi acelasi.
Cand un element din lant cedeaza este elementar ca lantul se va rupe , o simpla decizie dintr`un sistem ajungand indirect astfel a aduce schimbari majore altui sistem, precum sistemul monetar.
CONCLUZIA FINALA: Micile fisuri pot aduce cele mai mari dezastre
miercuri, 29 septembrie 2010
[D`F] [eddy60] Ambrozia universala
Cladirea omenirii de la punctele cele mai simple pana la cele mai complexe are mereu o baza , un element statornic.
Unele concepte le inlocuim pentru ca pur si simplu nu pot sa mai exprime cu aceeasi forta notiuni contemporane, in timp ce altele le adaptam , astfel ca anumiti termeni ajung a fi coborati de la nivel sacral la nivel omenesc, comun.
Un astfel de termen ajunge a fi insamantat in fiecare dintre noi fie prin dezamagiri fie prin pur si simplu caracterul nostru, prin tot ceea ce inseamna a dori a ne razbuna.
Daca am reusit a acumula acest termen prin experientele noastre, problema apare sub forma cantitatii si calitatii.
Putine sunt datile cand apreciem in mod rezonabil in ce mod si pana la ce limita sa mergem cand ne incadram in categoria celor care folosesc "arma prostului".
Gustam din aceasta ambrozie universala, razbunarea, dar mereu avem sentimentul ca parca nu e suficient.
De cele mai multe ori, acest lucru se datoreaza faptului ca nu stim exact ce vrem - vrem in unele ocazii ca acea persoana sa simta aceleasi trairi dar in alte ocazii vrem parca sa vada care sunt adevaratele limite.
CONCLUZIA FINALA: Toti gustam din ambrozia universala dar nu toti stim in ce doze trebuie consumata.
Unele concepte le inlocuim pentru ca pur si simplu nu pot sa mai exprime cu aceeasi forta notiuni contemporane, in timp ce altele le adaptam , astfel ca anumiti termeni ajung a fi coborati de la nivel sacral la nivel omenesc, comun.
Un astfel de termen ajunge a fi insamantat in fiecare dintre noi fie prin dezamagiri fie prin pur si simplu caracterul nostru, prin tot ceea ce inseamna a dori a ne razbuna.
Daca am reusit a acumula acest termen prin experientele noastre, problema apare sub forma cantitatii si calitatii.
Putine sunt datile cand apreciem in mod rezonabil in ce mod si pana la ce limita sa mergem cand ne incadram in categoria celor care folosesc "arma prostului".
Gustam din aceasta ambrozie universala, razbunarea, dar mereu avem sentimentul ca parca nu e suficient.
De cele mai multe ori, acest lucru se datoreaza faptului ca nu stim exact ce vrem - vrem in unele ocazii ca acea persoana sa simta aceleasi trairi dar in alte ocazii vrem parca sa vada care sunt adevaratele limite.
CONCLUZIA FINALA: Toti gustam din ambrozia universala dar nu toti stim in ce doze trebuie consumata.
luni, 20 septembrie 2010
[OFL] [eddy60] Plictiseala nu se vinde
"Plictiseala nu se vinde" - una din lucrurile care oamenii evita a le discuta doar pentru ca au senzatia ca tot ceea ce au realizat nu se poate invarti decat in jurul unor cuvinte precum "extraordinar" , "tare", "fenomenal" s.a.m.d. .
Poate ca si perseverenta lor i`a ajutat a`si cladi aceasta imagine - in mintea lor decat - ca totul evolueaza la fel de repede cum trec acele unui ceas care numara secundele dintr`un minut, dar totusi factorul cheie il reprezinta cei din jur.
Nu instig sub nicio forma ca oamenii ar trebui sa descurajeze oamenii, doar ca anumite idei pot fi atat de proaste iar ceilalti, desi sunt constienti , nu fac nimic.
Da, unitatea si incurajarea este buna, dar ea trebuie privita ca ceva care sa aduca beneficii si nu distrugerea acelui individ -- de obicei aceste statui care fiecare om si le inalta ajung sa`l striveasca sub privirile am putea spune aproape nevinovate ale corbilor sustinatori.
Ceva care este comun se ajunge sa fie vandut ca ceva extraordinar, insa clientii incep sa numai apara pentru ca vad aceiasi pereti goi fara nicio schimbare de cromatica , cine ar dori sa cumpere plictiseala?
Nimeni !
CONCLUZIA FINALA: Plictiseala nu se vinde
Poate ca si perseverenta lor i`a ajutat a`si cladi aceasta imagine - in mintea lor decat - ca totul evolueaza la fel de repede cum trec acele unui ceas care numara secundele dintr`un minut, dar totusi factorul cheie il reprezinta cei din jur.
Nu instig sub nicio forma ca oamenii ar trebui sa descurajeze oamenii, doar ca anumite idei pot fi atat de proaste iar ceilalti, desi sunt constienti , nu fac nimic.
Da, unitatea si incurajarea este buna, dar ea trebuie privita ca ceva care sa aduca beneficii si nu distrugerea acelui individ -- de obicei aceste statui care fiecare om si le inalta ajung sa`l striveasca sub privirile am putea spune aproape nevinovate ale corbilor sustinatori.
Ceva care este comun se ajunge sa fie vandut ca ceva extraordinar, insa clientii incep sa numai apara pentru ca vad aceiasi pereti goi fara nicio schimbare de cromatica , cine ar dori sa cumpere plictiseala?
Nimeni !
CONCLUZIA FINALA: Plictiseala nu se vinde
duminică, 19 septembrie 2010
[D`F] [eddy60] Slabiciunea umana
Coplesita de sentimente puternice, trairi tainice, diferite fiecarui om, omenirea se vede prin fiecare parte a ei invaluita intr`o perdea formata din lanturi bolnavicioase.
Pe cat ne apropiem pentru a o indeparta cu mana, incepem a`i vedea frumusetea, suntem captivati de ea, ceva care inainte parea atat de lipsit de sens, fara continut acum pare o moneda perfecta pentru un schimb care candva nici nu l`am fi conceput la nivel de idee.
Patrunzand in aceste tenebre, idei care inainte le aveam ca principii fundamentale acum le vedem doar ca linii aproximativ calauzitoare, linii de care ne indepartam.
Avem senzatia ca evoluam, ca aceste lucruri noi urmate ne aduc si ceva productiv pe langa evidentele defecte si ajungem a gusta cu fiecare secunda o particica din marele final al drumului de care suntem purtati prin slabiciunile noastre, de catre tot ceea ce este slabiciunea umana.
CONCLUZIA FINALA: Cateodata facem un pas in fata si doi in spate.
Pe cat ne apropiem pentru a o indeparta cu mana, incepem a`i vedea frumusetea, suntem captivati de ea, ceva care inainte parea atat de lipsit de sens, fara continut acum pare o moneda perfecta pentru un schimb care candva nici nu l`am fi conceput la nivel de idee.
Patrunzand in aceste tenebre, idei care inainte le aveam ca principii fundamentale acum le vedem doar ca linii aproximativ calauzitoare, linii de care ne indepartam.
Avem senzatia ca evoluam, ca aceste lucruri noi urmate ne aduc si ceva productiv pe langa evidentele defecte si ajungem a gusta cu fiecare secunda o particica din marele final al drumului de care suntem purtati prin slabiciunile noastre, de catre tot ceea ce este slabiciunea umana.
CONCLUZIA FINALA: Cateodata facem un pas in fata si doi in spate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
