Pasii cei mai importanti pe care ii parcurgem de cand suntem mici sunt probabil cei facuti atunci cand ii realizam fara a ne mai tine de cineva, fara sprijinul cuiva, pasi care probabil ne fac cunostinta cu o noua traire, increderea.
Crescand, aceasta incredere ia amploare in mintea fiecaruia, generand la unii anumite caractere puternice, ajungand a se crede perfecti, iar in alte cazuri, a crea insecuritati.
In timp ce unele se manifesta in plan fizic, altele pot tine mai mult de psihicul persoanei, de modul sau de a reactiona atunci cand ii este descoperit un defect.
Mergand pe acest drum, ne intrebam, oare e vreo diferenta intre a avea imperfectiuni si a avea defecte. Se pare ca da. Cineva nu este perfect pentru ca asa se crede el/ea, ci pentru ca invata a se accepta asa cum este, a trai si a accepta ceea ce nu poate schimba.
Insusi natura umana, prin defectele sale unice de la om la om, ii confera acestuia[omului] unicitatea sa.
Desi aceasta tema poate fi argumentata pro si contra in foarte multe moduri, prefer a ma rezuma in
CONCLUZIA FINALA: imperfectiunile creeaza perfectiunea
joi, 25 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu