[D`F] [eddy60] Pasii in fata si spate

Viata incepe probabil cu clipele care odata ce am crescut ajungem a le regreta - nu ma refer la eterna fericire sau mai stiu eu ce prostie , nu.

Sunt clipele in care nu ti se intampla foarte multe lucruri dar sunt clipe placute pentru ca sunt constante, nu te lovesti de nimeni si nimic, totu` pare clar si simplu.

Odata ce`am crescut totu` se imparte in clipe bune si clipe rele.
Ajungem a trai totul foarte intens, toate momentele se leaga intr`un cerc care ne da senzatia ca totul e al nostru, visele incep a ne invada chiar si clipele constiente, nimic nu ne poate atinge.

Dar, toate au un sfarsit, vin la putin timp clipele in care fie ca am fi gresit ceva sau nu, cadem, totu` merge prost. Se face seara si te uiti ca maine va fi mai bine, dar maine pe cat te astepti a derula in sensul zilelor bune, lucrurile se resfrang in sensu`celor rele.

Ajungi a te indoi de insusi rolul tau in marele drum care`l ai de parcurs.
Exact cand ai crezut ca esti cel mai jos, incep a se insira clipele bune, foarte bizar acest carusel al timpului.

Iar atunci cand ai parte de clipe linistite, clipe traite cand erai mic copil, nu stii cum sa reactionezi la ele ,devii atat de obijnuit cu rutina zilelor bune`rele incat uiti a mai trai si pe cele simple.

CONCLUZIA FINALA: secundele linistite nu sunt plictiseala