Simtim in multe dati ca vrem ceva fara a sti ce.
Avem parte de multe dar niciodata suficient cat sa fim multumiti.Nevoia se pare ca mereu ne indruma catre locuri putin cunoscute de noi adesea supraapreciate.
Luptam pentru acel ceva cu mare ardoare pana cand ajungem a`l obtine iar atunci ajungem a fi consternati. Pasii facuti de noi sunt cu mult mai mari decat drumul parcurs.
Orbiti de dorinte vechi cu un punct comun, acela de a stapani si a fi impliniti, ignoram de multe ori ceea ce este cu mult mai posibil de obtinut si aducator de mai multe satisfactii doar pentru o farama din ceea ce ne pare a fi posibil doar in visele noastre.
CONCLUZIA FINALA: Iarba e verde pe ambele feţe
miercuri, 25 august 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Adevarat! Cautam fericirea fara sa realizam ca asta inseamna de fapt fiecare pas pe care il facem in viata, acele lucuri marunte care ne fac sa zambim...
fara indoiala ne cream visuri, planuri, idealuri, pentru a gasi fericirea...idealul fiecarei fiinte umane...insa daca ne raportam la zisele lui Arisotel cum ca fericirea ar fi starea sufletesca a unui om care il indeamna la fapte bune, intelepciune s.a.m.d. realizam ca viata nu e asa, suntem multi care calcam in picioare alte suflete pentru a ajunge la fericire... si mult mai multi care nu au nici macar remuscari...si toti uitam sa ne bucuram de viata...asa simpla si complexa cum e ea...
Trimiteți un comentariu