[Domeniu General - D`G] [eddy60] Experienta vs Rationament. Fundamentarea Deciziilor

Concluziile luate in fundamentarea deciziilor pornesc in general de la aplicarea anumitor reguli tipice cat si atipice.

Unele apar pe cale de ratiune, astfel avem in vedere sub acest aspect atat experienta(un prim sens al acesteia) cat si rationamentul folosit, altele au o sorginte instinctuala formata pe baza experientei (al 2lea sens al acesteia)

O a-3a ramura de definire a acestori "pasi" se realizeaza pe cale irationala astfel ca unele decizii pot fi luate la intamplare fara a avea un motiv solid.

Unele opinii ar spune ca rationamentul aplicat este superior experientei in luarea deciziei - opinie in mod evident gresita.

Rationamentul dpdv structural este realizat prin anumite metode teoretice,etape care ii confera o baza generala, o definire stricta a limitelor sale dpvd al sferei de aplicare.

Experienta, sub aceasta latura - a structurii sale - , nu are o definire fixa- ca un sir de judecati logice bazate pe metode folosite precum rationamentul , pt ca etapele sale evoutio-structurale nu constau in metode teoretice pentru realizarea de concluzii finale ci in trairi - metode practice-, care prin acumulare se observa gasirea unor solutii optime generate in cele din urma de metode practice repetabile (ce apar desigur sub forma experientei).

In acest caz vor aparea opinii contradictorii spunand ca silogismul (rationamentul folosit) nu este limitat astfel ca el gaseste o aplicabilitate larg raspandita.

Greseala in aceasta opinie contradictorie consta in faptul ca , in timp ce experienta propune solutii general aplicabile, rationamentul folosit nu va fi acelasi pt fiecare problema.

Astfel, rationamentul aplicat intr`o chestiune in discutie nu va fi acelasi cu cel folosit intr`o alta problematica.

Experienta este, prin definitia ei, o insumare a trairilor, a unor experiente trecute coroborate intre ele, notiune ce tine de ordin practic, ce are ca o sfera de aplicabilitate intregul domeniu de activitate al individului.

Unii vor face confuzia ca, daca luam astfel lucrurile, rationamentul este specializat si evoluat in timp ce experienta e generala dar lipsita de aplicabilitate la un nivel specializat.

Confuzia acestor persoane tine de baza lor - izvoarele avute in vedere- in exprimarea acestei observatii astfel ca ei au in vedere criterii strict teoretice fara a lua in calcul planul practic.

Din cate am observat, experienta rezida in practica in timp ce rationamentul e fundamentat pe metode teoretice.

Sursa acestor metode teoretice, in cazul celor veritabile, este desigur o metode practica cu aplicabilitate generala.

Opinia ca rationamentul, pt ca are etape fixe in formare prin metode teoretice,este superior experientei, care tine de aplicabilitate, apare ca o aberatie in acest sens.

Insusi metodele aplicate - metode practice , care definesc experienta, sunt bazele - etapele - experientei.

Refuzul unor astfel de persoane, de a accepta ca insusi metodele practice reprezinta etapele - pasii- de formare a experientei tine de o lipsa de maturitate a viziunii asupra vietii a acestora.

Dpvd al laturii subiective si laturii obiective in luarea deciziei, pt a spune ca decizia este obiectiva daca are la baza un rationament si este subiectiva daca rezida in experienta personala, apare ca o eroare a celui care gandeste asa ceva.

Desi rationamentul prin rigiditatea sa este obiectiv iar experienta tine de latura subiectiva, algoritmul avut in vedere atunci cand este ales rationamentul aplicat este insusi subiectiv pt ca tine de decizia personala - termenul "personal" implicand latura subiectiva.

Rezultatul celor 2 "metode"(experienta /rationament) nu poate fi considerat ca fiind optim doar daca s`a folosit strict una din cele 2 metode.

In aceasta problematica - a rezultatului- multi spun ca regula ar fi rationamentul folosit iar experienta ar fi o exceptie - ceea ce este gresit pentru ca trebuie sa avem in vedere evolutia societatii dpdv politic, juridic, economic cat si cultural.

Istoria a demonstrat ca experienta poate fi cu mult superioara rationamentului astfel ca ne amintim cum au fost desfiintate anumite "opinii contradictorii" ale lui Paulian si Ulpian referitoare la hotararile opinate de Papinian.

In timp ce Paulian si Ulpian aveau in vedere un rationament pt gasirea unor solutii, Papinian isi structurase decizia avand la baza experienta personala.

Decizia de a aplica edictele lui Papinian s`a dovedit a fi mai mult decat buna, astfel ca a dus la o reala evolutie a tuturor ramurilor afectate de aceste edicte.

Daca am lua un exemplu politic, alegerile apar a fi organizate dupa un anumit rationament, insa decizia finala, fie ca este vorba de un stat autoritar sau un stat de drept, apartine titularului puterii, titular care ia decizia nu dupa un rationament ci dupa experienta sa.

Astfel, sub acest aspect - al politicului, rationamentul este doar o unealta de obtinere a unui rezultat in timp ce experienta e cea care determina rezultatul.

Nici una dintre ele nu este superioara uneia alteia pt ca ele coexista impreuna.

Lipsa de a accepta faptul ca cele 2 sunt egale pt ca se aplica diferit dar au acelasi scop tine mai mult de o "copilarie" a individului, ceea ce poate genera o involutie a acestuia.

Caracterul uman pentru ca este uman are anumite baze formate strict prin experienta si nu prin rationament.

Sentimentele oamenilor nu sunt controlate de un rationament ci de insusi experienta respectivului individ care`l invata modurile de a se descurca in astfel de situatii.

Daca luam in calcul si mai mult evolutia societatii observam chiar o schimbare a metodelor teoretice ceea ce da un anumit grad de instabilitate rationamentului.

Societatea oricat s`ar schimba aceasta are anumite valori care sunt piloni universali - valori obtinute prin experienta ceea ce confera acestei "sume de trairi" un anumit grad de constanta universala.



CONCLUZIA FINALA: Nu este importanta metoda folosita cat rezultatul obtinut - "scopul scuza mijloacele"