Cladirea omenirii de la punctele cele mai simple pana la cele mai complexe are mereu o baza , un element statornic.
Unele concepte le inlocuim pentru ca pur si simplu nu pot sa mai exprime cu aceeasi forta notiuni contemporane, in timp ce altele le adaptam , astfel ca anumiti termeni ajung a fi coborati de la nivel sacral la nivel omenesc, comun.
Un astfel de termen ajunge a fi insamantat in fiecare dintre noi fie prin dezamagiri fie prin pur si simplu caracterul nostru, prin tot ceea ce inseamna a dori a ne razbuna.
Daca am reusit a acumula acest termen prin experientele noastre, problema apare sub forma cantitatii si calitatii.
Putine sunt datile cand apreciem in mod rezonabil in ce mod si pana la ce limita sa mergem cand ne incadram in categoria celor care folosesc "arma prostului".
Gustam din aceasta ambrozie universala, razbunarea, dar mereu avem sentimentul ca parca nu e suficient.
De cele mai multe ori, acest lucru se datoreaza faptului ca nu stim exact ce vrem - vrem in unele ocazii ca acea persoana sa simta aceleasi trairi dar in alte ocazii vrem parca sa vada care sunt adevaratele limite.
CONCLUZIA FINALA: Toti gustam din ambrozia universala dar nu toti stim in ce doze trebuie consumata.
miercuri, 29 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu