Coplesita de sentimente puternice, trairi tainice, diferite fiecarui om, omenirea se vede prin fiecare parte a ei invaluita intr`o perdea formata din lanturi bolnavicioase.
Pe cat ne apropiem pentru a o indeparta cu mana, incepem a`i vedea frumusetea, suntem captivati de ea, ceva care inainte parea atat de lipsit de sens, fara continut acum pare o moneda perfecta pentru un schimb care candva nici nu l`am fi conceput la nivel de idee.
Patrunzand in aceste tenebre, idei care inainte le aveam ca principii fundamentale acum le vedem doar ca linii aproximativ calauzitoare, linii de care ne indepartam.
Avem senzatia ca evoluam, ca aceste lucruri noi urmate ne aduc si ceva productiv pe langa evidentele defecte si ajungem a gusta cu fiecare secunda o particica din marele final al drumului de care suntem purtati prin slabiciunile noastre, de catre tot ceea ce este slabiciunea umana.
CONCLUZIA FINALA: Cateodata facem un pas in fata si doi in spate.
duminică, 19 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu